right choise...

... si pentru prima oara se simtea frumoasa, cu pletele satene, lasate pe spate in bucle, cu rochita lila asemeni liliacului primavara, cu luciul tineresc pe buze, cu sclipire si speranta in ochi... chiar era frumoasa... la fel gandea si vantul care se juca in parul ei, la fel si soarele care o mangaia cu razele-i calde... la fel si el... ii imbratisa cu mana degetele-i catifelate si zambea... din ochii lui porneau priviri pofticioase, pline de dragoste... era fericit sa o poata imbratisa dupa atata timp... caci, intr-adevar... trecuse atata timp... se privira indelung si isi pornira pasii aproape, zburand spre casa... si pareau ca se joaca si zburda precum fluturii... l-i se vedea pe chipuri fericirea...

... si brusc zborul isi pierduse farmecul, nici zambet, nici fericire, nici ochii nu-i mai jucau... cazuse in iarba tremurand si dezorientata... amintiri vechi incarcate de emotii ii strafulgerau orizontul, si lacrimile erau rauri pe obrajii ei tineri... se cobora si el, alaturi de ea... isi deschise bratele si o imbratisa, si o cuprinse cu aripile lui... incepu sa ploua, dar nici o lacrima a cerului nu-i umezi chipul, doar ale sale se mai rostogoleau pe obrazul gol... se insenina si aparura stelele... de cand astepta sa o tina astfel in brate, sa o protejeze, sa o iubeasca, sa-i fie alaturi... avea de mult sentimente pentru ea, si ramasesera la fel de puternice ca in prima zi, ce-i drept trecuse prin multe intre timp, dar intotdeauna era sigur ca vor fi impreuna, era cea mai importanta fiinta din viata lui, si stia ca sentimentul va fi reciproc... i-ar fi respectat orice decizie ar fi luat, pentru ca avea incredere in ea...

... dupa multe lacrimi isi ridica privirea catre el... era ciufulita, plansa si sufletul o durea... isi dorea sa zboare, sa zburde din nou... si parca toate amintirile ii erau ca pietrele legate de picior... vedea in ochii lui barca de salvare, si mana blanda ce vroia sa-i mangaie durerea... se lasa pe spate, in bratele lui si visa... se simtea in siguranta si isi lasa imaginatia libera, era un sentiment nou, ce ii hranea simturile... plin de dragoste ii spala aripile, i le ingriji, ii rupse usor lantul care o facea prizoniera amintirilor, si o saruta... parca totul a prins din nou viata, se ridica, fericita, si usor dezorientata... acum era libera... acum era stapana propriei vieti, a propriului destin... ce sentiment covarsitor... zambetele le sclipeau pe buze, iar privirile le luceau... isi aranjara aripile, isi imbratisara degetele... si pornira spre casa...