so lost with out you... what am i without you...

Distanta nu poate decat unii sau destrama... Asteptarea poate apropia sau dezamagii... si legatura devine mai stransa... sau se stinge...

All out of love - Air Supply
(cunoscatorii stiu ;) )

"I'm all out of love, I'm so lost without you
I know you were right, believing for so long
I'm all out of love, what am I without you?
I can't be too late to say that I was so wrong

What would you say, if I called on you now
Saying that I can't hold on
There's no easy way, it gets harder each day
Please love me or I'll be gone... I'll be gone

I'm all out of love, I'm so lost without you
I know you were right, believing for so long
I'm all out of love, what am I without you?
I can't be too late to say that I was so wrong"

http://www.youtube.com/watch?v=2HejVjzhKTY

right choise...

... si pentru prima oara se simtea frumoasa, cu pletele satene, lasate pe spate in bucle, cu rochita lila asemeni liliacului primavara, cu luciul tineresc pe buze, cu sclipire si speranta in ochi... chiar era frumoasa... la fel gandea si vantul care se juca in parul ei, la fel si soarele care o mangaia cu razele-i calde... la fel si el... ii imbratisa cu mana degetele-i catifelate si zambea... din ochii lui porneau priviri pofticioase, pline de dragoste... era fericit sa o poata imbratisa dupa atata timp... caci, intr-adevar... trecuse atata timp... se privira indelung si isi pornira pasii aproape, zburand spre casa... si pareau ca se joaca si zburda precum fluturii... l-i se vedea pe chipuri fericirea...

... si brusc zborul isi pierduse farmecul, nici zambet, nici fericire, nici ochii nu-i mai jucau... cazuse in iarba tremurand si dezorientata... amintiri vechi incarcate de emotii ii strafulgerau orizontul, si lacrimile erau rauri pe obrajii ei tineri... se cobora si el, alaturi de ea... isi deschise bratele si o imbratisa, si o cuprinse cu aripile lui... incepu sa ploua, dar nici o lacrima a cerului nu-i umezi chipul, doar ale sale se mai rostogoleau pe obrazul gol... se insenina si aparura stelele... de cand astepta sa o tina astfel in brate, sa o protejeze, sa o iubeasca, sa-i fie alaturi... avea de mult sentimente pentru ea, si ramasesera la fel de puternice ca in prima zi, ce-i drept trecuse prin multe intre timp, dar intotdeauna era sigur ca vor fi impreuna, era cea mai importanta fiinta din viata lui, si stia ca sentimentul va fi reciproc... i-ar fi respectat orice decizie ar fi luat, pentru ca avea incredere in ea...

... dupa multe lacrimi isi ridica privirea catre el... era ciufulita, plansa si sufletul o durea... isi dorea sa zboare, sa zburde din nou... si parca toate amintirile ii erau ca pietrele legate de picior... vedea in ochii lui barca de salvare, si mana blanda ce vroia sa-i mangaie durerea... se lasa pe spate, in bratele lui si visa... se simtea in siguranta si isi lasa imaginatia libera, era un sentiment nou, ce ii hranea simturile... plin de dragoste ii spala aripile, i le ingriji, ii rupse usor lantul care o facea prizoniera amintirilor, si o saruta... parca totul a prins din nou viata, se ridica, fericita, si usor dezorientata... acum era libera... acum era stapana propriei vieti, a propriului destin... ce sentiment covarsitor... zambetele le sclipeau pe buze, iar privirile le luceau... isi aranjara aripile, isi imbratisara degetele... si pornira spre casa...

to W.

Blue eyes, white skin,
Brown hair, sweet kiss...
Never far, never near,
For you always here


to W.

Cineva...

Cineva va fi intotdeauna aici sa te iubeasca,
cineva va pretui intotdeauna caldura zambetului tau
si fericirea inimii tale...
Cineva va incerca intotdeauna sa gaseasca cuvinte
sa-ti multumeasca pentru ca ai umplut viata cu vise
devenite realitate si amintiri frumoase...
by Dulshe

Rain Drops

Colourful rain drops, shining in the sun,
Soft and gentle like your hand,
Colourful rain drops, glaring in the sun,
Rolling... dancing... having fun,
Colourful rain drops, sparkling in the night
Running down through clouds and sky,
Colourful rain drops, glowing in the night,
Falling to us just like burning stars,
Like the goldest sand in sandals of time...

panza, oameni, vise

dap... a mai trecut (zic eu) un moment dificil... si ca intotdeauna din astfel de momente ai ce invata... poate partial este unul dintre motivele pentru care acea situatie se "intampla", pentru ca tu, draga actorule, sa iti mai inveti un rol. si la un moment dat parca totul se leaga, parca formele din jur prind contur, cum un orb incepe sa formeze imagini in jurul sau... si vezi cum de-alungul perioadei de criza au aparut si disparut o multime de persoane in viata ta... unii poate o zi sau doua, altii o saptamana sau trei... privesc fiecare astfel de persoana si vad ca fiecare dintre ele si-a facut treaba pe care o avea de facut (m-a invatat ceva, elemente fara de care as trece mult mai greu prinr-o astfel de perioada) apoi a plecat la fel de senin... si ma intreb daca in viata lor s-a schimbat ceva pe parcursul acestei experiente... ma intreb care ar fi feed-backul din partea lor vis-a-vis de situatiile trecute impreuna... ar fi interesant un astfel de schimb de idei... si fara sa vreau gandul ma duce la "panza de paianjen" care ma "urmareste" din copilarie (o idee conform careia fiecare dintre noi influenteaza vietile celor din jur in proportie mai mica sau mai mare, in functie de conjunctura, la randul sau fiind influentati de persoanele pe care le intalnim)... e atat de straniu cum cel de langa tine te poate face sa te simti cea mai puternica fiinta de pe acest pamant, si aceeasi fiinta te poate nu numai darama, ci si pune pamantul peste tine... te poate ajuta sa te descoperi, sa te inventezi, sa te cunosti si chiar sa te iubesti... si e atat de simplu... poate asta e si partea intriganta... oamenii sunt capabili de atatea lucruri minunate, pe care le pot face pentru ei si pentru cei din jurul lor incat... uita ca sunt oameni si le e mai confortabil sa ramana in micul lor cerc de barfe si lucruri marunte...
poate la un moment dat ii vom influenta constient si pozitiv pe ceilalti... in directia corecta a existentei lor si a noastra...

verde, roz... neaaa doar negru si gri...

mda... si cica sa nu fi pesimist, sa vezi viata in culori.... mda... ale naibii culori sunt numai in tonuri de gri si negru... sa inspiri si respiri numai dragoste si armonie... da, desigur, dk esti orb la cei din jur si surd la cuvintele lor... atunci, da, mai ai o sansa sa fi binedispus si zambaret... apropo de zambaret... e bine sa zambesti si toti sa creada ca esti fericita in cele mai ciudate momente, cand mai ai putin si clachezi... dar noroc ca nu esti din sticla si ca nu pot vedea prin tine... probabil s-ar ingrozi si si-ar ascunde fetele de ipocriti... si apare intrebarea: cine e mai ipocrit ca cine? tu ca incerci sa fi tot timpul binedispus, sa binedispui si pe altii si sa nu-i incarci cu problemele si situatiile tale, sau ei, cand iti zic te inteleg si sunt langa tine, dar nici macar sa te asculte, eventual sa iti mai zica si un te iubesc sau tin la tine asa ca nu ti-au mai zis de mult, nu neaparat ca mai si simt asta... si la un moment dat sa apara un strain care sa iti intinda o mana de ajutor, fara macar sa se gandeasca la o recompensa sau la recunostiinta... pur si simplu sa fie langa tine fara macar sa stie ca e, ca te sprijina, sau ca iti arata o lume noua pentu tine... o lume pe care o renegai, si nu iti doreai s-o simti pentru simplul fapt ca nimeni nu te vedea in stare sa faci parte din ea... atunci cand tu nu crezi in tine e foarte greu pentru ceilalti sa creada ei in tine, dar cand tu chiar crezi in tine si in ceea ce poti, iar ceilalti iti spun las-o balta n-o sa reusesti nici de data asta, cand nici macar cele mai apropiate fiinte nu te sustin, nu mai zic sa te si inteleaga (deja cer prea mult)... e prea de tot...
ce pot sa zic la final... probabil voi veni si cu articole mai putin recalcitrante, mai pacifiste si mai pozitive... momentan... nu e clipa pentru ele...
Strainule... (iti voi multumi direct aici, vad ca e cam greu sa te scot la un suc sa iti spun toate astea in fata, dar va fi ok si aici...) iti multumesc si iti sunt recunoscatoare pentru momentele pe care mi-le-ai oferit, au fost de neuitat (inca am ramas in cap cu fata lui zeus, si ursuletul care avea in brate alt ursulet.. etc :) ), si pentru ca ai fost langa mine atunci cand lumea mea se prabusa... tu ai reusit sa ma deconectezi de la problemele mele si sa ma faci sa traiesc ca la 20 de ani nu ca la 70... probabil pentru tine momentele astea au fost ceva obisnuit (cum probabil am fost si eu), in schimb pe mine m-au ajutat sa vad ce vreau, cum vreau... iti sunt recunoscatoare pentru ca mi-ai deschis mintea si mi-ai aratat cum as putea fii... ai scos la iveala o alta parte din mine care statea sub lacat (de teama ca ar face prea multe nebunii)... ai avut incredere in mine.. si m-ai ajutat sa am si eu in mine... sunt bucuroasa ca te-am cunoscut si alt fel decat te stiu ceilalti... pentru ca esti un tip care merita mult mai mult decat are...

Copilarie...

de sub amintiri, printre clipele uitate,
un fluture se ridica, plin de viata se inalta,
aripile ii lucesc in prea-maritul soare,
cum sclipesc stelele cand in zare se coboara,
vesel si mereu vioi, alunecand usor pe curcubeu,
zburand cu norii laolalta, naiv ca iubirea oarba,
toata lumea e a ta...
copilarie, fluture zburdalnic, captiv in ale timpului ate,
dupa gratiile de matase,
cuvintele nu-ti spun,
ca intreaga ta lume, incape intr-un balon de sapun...

Trecutul

tentacule risipite intr-o viata ce nu-mi mai apartine,
imprastiate intr-un timp ce nu mai exista,
unde ale gandului triste...
si nici un impuls ce ar zice "Risca!"

pagini de carti drept refugiu,
un prezent uitat pe marginea trecutului,
un soare nou, umbrit de luna,
o lacrima seaca in marea de ganduri...

un suflet, o umbra, intre viata si moarte...
pasi de fantome, umbland prin ale lor soarte...
un timp fugar si minti dezolate,
vise, zambete si ganduri furate...

Ganduri de Hartie

toate culorile o data
intr-o singura rara piatra,
toate ale lumii ganduri,
si-ntinsa vietii harta,
toate intr-o umbra,
intr-o palida idee franta,
totul intr-un geniu creier,
totul intr-un cant de greier...
piramide si comete,
intr-o mica geanta veche,
spatiu, timp si stele,
intre carti, puse-n trepte...
secole si metrii
intre mari si imperii,
toate, stranse, adunate,
sub ale gandului albe plete...
un imperiu sub mare doarme,
Atlantida-i spune-n soapte,
cum gand in gand la oameni trece,
dar pare moarta si rece...
in vis prin vis cerul descopera,
si-a vietii muzica de sfera...

vreau atatea scene...

vreau o statuie din lacrimi,
din ganduri de fum...
vreau, din suflet, sa-mi spui:
pe al inimii carei drum
sa simt, sa rad, sa plang...

atatea masti de var,
atatia ochi de sticla,
ca arcurile sar,
ca frunzele pica...

scene, din pamant, se ridica:
spectacol fara privitori,
se-nghesuie, toti nimic sa zica,
iar in arta mastii toti biruitori...

Tu cu Fata spre noi, iar noi cu spatele la Tine

Cu bratele tari si fata strapunsa de durere,
Cu inima incordata si sufletul treaz,
Cu privirea in cer si lacrimi pe obraz,
Batjocorit si impins, Crucea noastra o duce...
Si palmele Lui blande sunt batute-n cuie,
Hainele sfinte cu ura Ii sunt rupte,
Multe sunt spuse, vrute si nevrute,
Si fara teama pe Cruce Il suie...
Viata prin vene I se scurge,
Iar sulita coastele-I impunge,
Totul in jur se intuneca,
Pamantul se cutremura, fulgera si tuna...
Femei plang si se roaga la picioarele Crucii,
Trupul omenesc, de sfant sange murdarit,
Plang in pumni si batranii si copii,
Asa cum de veacuri sta scris...
Mort a fost, si-a-nviat,
Fiu Divin, in trup uman,
Pentru oameni a venit,
De oameni omorat...
Doua milenii de atunci au trecut,
Si veacuri intunecate de atunci s-au scurs,
Si zi de zi Il omoram din nou,
Cu tot ce in jur si in noi e rau...
Prin clepsidra trei milenii au cazut,
Scene de groaza in inimi ne-au crescut,
Cu toata fiinta umana in pacat am decazut,
S-au murdarit si ingerii de i-am avut...
Patru cai la orizont se arata,
Sapte biserici stau la sfada,
Fiara sta sa apara...
Dar Invatatorul calea din nou ne arata!