vreau o statuie din lacrimi,
din ganduri de fum...
vreau, din suflet, sa-mi spui:
pe al inimii carei drum
sa simt, sa rad, sa plang...
atatea masti de var,
atatia ochi de sticla,
ca arcurile sar,
ca frunzele pica...
scene, din pamant, se ridica:
spectacol fara privitori,
se-nghesuie, toti nimic sa zica,
iar in arta mastii toti biruitori...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu